Onoarea nu este o îndatorire. Este opţională. O ai şi te raportezi la ea cum crezi mai bine de cuviinţă. Dacă înseamnă ceva pentru tine, lumea te va respecta. Chiar şi adversarii. Din păcate, în societatea românească acest concept a cam dispărut. Ba chiar pare desuet în marea mocirlă în care se complace lumea din jurul nostru. Prea puţini dintre compatrioţii noştrii reuşesc să inspire onoare celor din jur pentru că nu mai crede aproape nimeni în ea. Dacă în trecut era asimilată cu ceva bun, de urmat, în zilele astea ,e clar, nu mai aduce decât nemulţumire. Demisia este un act de onoare, de exemplu. Întrucât se împletea foarte bine cu un alt termen, acela de respect, amândoi termenii au început să pălească, să dispară încet, să se estompeze. Mai pr ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Educatia prin cafea
2. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
3. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
4. Dacă am avea şi noi polonezi…
5. Rock...
6. Doamnelor si domnilor profesori, respect !
7. Visind la parastase
8. Maşina şi viaţa sexuală
9. Boureanu are, în sfârşit, dreptate
10. La dracu cu Pasarea Phoenix
11. Pinochio de România
12. Nu pot sa-l sufar pe Marx
13. Nero de Bucuresti
14. Fantoma din sectorul 6
15. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
16. Apararea inexistentei...
17. Sulina, un colţ de paradis
18. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
19. Un ceaun la fiert numit Romania
20. Poveste de Craciun