Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Şi tăcerea omoară sau cum aplică biserica politica struţului
2. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
3. Cu mine cum ramine ?
4. Să guverneze ăştia peste malluri
5. Cristian Paturca, un om uitat
6. Nu sint stapin de sclavi
7. Speranta, dragostea mea
8. O campanie cu miros de hazna
9. Taxe contra demisie
10. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
11. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
12. Nu e Guvernul vinovat de criza mondialã
13. Cea mai tare scoala de business in IT
14. De ce voi merge sa votez ?
15. Eurabia, un continent pe cale de aparitie !!
16. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
17. Nea Gogu de la scularie
18. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
19. 40% mediocritate prin lege
20. Scrisoare către mama mea