Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. Dizolvarea parlamentului ar fi o solutie ?
  2. Nu sint stapin de sclavi
  3. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  4. Scrisoare către mama mea
  5. Să guverneze ăştia peste malluri
  6. Stabilitate, consens, continuitate
  7. Nero de Bucuresti
  8. Hipsterul de Bucuresti
  9. Poveste de Craciun
  10. Drumul Taberei port la Marea Neagra !!
  11. Moarte caşcavalului!
  12. Boureanu are, în sfârşit, dreptate
  13. Nu avem decit de pierdut
  14. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
  15. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
  16. Cronica de Craciun
  17. Cea mai tare scoala de business in IT
  18. Doamnelor si domnilor profesori, respect !
  19. Morcovul Ipotetic
  20. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii