Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  2. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  3. Fotbalul se joacă în altă parte
  4. De ce imi urasc conducatorii ?
  5. Sa sune mobilizarea, sa ne dea cite o pusca la fiecare !!!
  6. Moarte caşcavalului!
  7. Nu pot sa-l sufar pe Marx
  8. Nevoia de revolta
  9. Dorul de motoreta Mobra
  10. Rock...
  11. Rãzbunarea lui Adrian Pãunescu
  12. Poveste de Craciun
  13. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  14. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
  15. Morcovul Ipotetic
  16. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
  17. Ce bine era pe vremea lui Ceausescu...
  18. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  19. O campanie cu miros de hazna
  20. Nu ma simt vinovat !!!

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii