Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  2. Senzații
  3. Berlinul nu a auzit de Bote
  4. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  5. La multi ani !!!
  6. Inca un pasaj inutil...
  7. Cite soacre suporti ?
  8. Să jure şefii de sindicate din vămi!
  9. Uritul si analfabeta....
  10. Un ceaun la fiert numit Romania
  11. De ce-mi lipsești
  12. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  13. Ferrari a ajuns emblema prostiei
  14. Morti cu reclame
  15. Sorin Oprescu minte sau se inseala?
  16. În mine parte
  17. Un pitic
  18. Gind normal
  19. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii