Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Licurici
2. Noapte liniștitã
3. Cafea
4. Și ce dacã, iubito…
5. Mai… de tot
6. Nãpãdit
7. Buza ta de sus
8. Semnul tãu
9. N-aș fi crezut
10. Jocul
11. Adio, realitate
12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
13. ????
14. Mã doare
15. Sfâșiere
16. Cu o secundã mai târziu
17. Labirintul
18. Cuvinte mai moi
19. Ma uit in largul marii caprui
20. Somnul tãu