Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Peste tine
2. Îmbrãcatã în luminã
3. Bun comun
4. Univers infinit de plăceri
5. Cheia norocului
6. Nud îmbãtãtor
7. Sentimente la întâmplare
8. Pasiune
9. Aproape
10. Poezie amarã
11. Încã o lacrimã...
12. ????
13. Sã mã sãruți
14. Cuvinte nerostite
15. Somnul de dinainte
16. Și ce dacã, iubito…
17. Ma uit in largul marii caprui
18. Jocul
19. Chinuitoare pãrere
20. Eu-tu