Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Împotriva mea
2. Cheia norocului
3. Chinuitoare pãrere
4. Încã o lacrimã...
5. Cerc floral
6. Din cauza ta
7. Prea rece
8. Umbrele noptii
9. Mai în interior
10. Șoapte
11. Mecanism matematic și misogin
12. Labirintul
13. Toamna iubirii
14. Cu tine
15. N-aș fi crezut
16. Pedeapsa
17. Alb
18. Am sã plec din mine
19. Somnul tãu
20. Cautare