Sã mai urcãm un gând
Iubito,
Cãtre rãscrucea de unde
Vom putea privi
În noi înșine,
Acolo sus, de unde
Se vede în depãrtare
O umbrã de îndoialã
Și un refuz de acceptare
Pe care le-am exilat pentru
Nesupunerea de a exista,
Acolo unde vânturile
Nu mai bat pentru cã
Nu mai existã nici ele
Lãsând locul
Viselor rãmase de îndeplinit
Și unde rãsãritul speranțelor
De frumos ne înnobileazã
Privirile

Sã mai urcãm, iubito
Gând dupã gând
Cu palmele la urechi
Ca sã auzim mai bine
Zgomotul unui sãrut
Impecabil, pe care l-am schimbat
Între noi,
Care ne rãsunã, încã, în memorie
Și pe care aș vrea sã-l pãstrez
Cât mai la vedere
Ca sã știu ce sã fac și mâine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Cafea
2. Umbrele noptii
3. O singurã ființã
4. Rotunjimile iubirii
5. Ochii tãi
6. Indigestie
7. Licitație
8. Definitiv
9. Am sã plec din mine
10. Palidã mângâiere
11. În mine parte
12. Univers infinit de plăceri
13. Licurici
14. Șoapte
15. Sãrutul încrâncenat și singur
16. Nãpãdit
17. Mai stai…
18. Mãnunchiuri
19. Nebãnuita neputințã
20. Te iubesc