Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Rock...
  3. Hibernare
  4. Ura de dupa amiaza
  5. Prostia si nesimtirea sint pandemice
  6. Guvernul in audienta la Roger Waters
  7. Uritul si analfabeta....
  8. Înãuntru fãrã de sfârșit
  9. Gind definitiv
  10. Impozitul pe prostie si pe fudulie
  11. De ce a crescut pretul benzinei?
  12. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  13. Să guverneze ăştia peste malluri
  14. Adelina Pestritu.Atit.
  15. Ruga
  16. Gind linistit
  17. Botezatu are carte ?
  18. Gind zece
  19. Raspuns la raspunsul lui Selly
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii