Adrian Furnicã

Cu tine

Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcã de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intrã înãuntru, cãlcându-mi
În picioare timpanele sensibile

Parcã le zãresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasã prin vene în jos spre
Inimã
Pe care o ocolesc cu grijã
Cã poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plãmâni o gurã de aer
Proaspãt
Se hrãnesc mai jos cu ceva ipotetic
Cãci, doarã, numele de stomac te face
Sã te gândești la mâncare
Și se aruncã apoi cu capul în jos
Spre tãlpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fãrã tine…
Cu tine…..

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Geometria iubirii
  2. Rãscruce
  3. Umed și cald
  4. Hibernare
  5. Metamorfoza
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Aproape
  8. Am sã plec din mine
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Senzații
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Te simt în mine
  13. Sã mã sãruți
  14. Regãsirea
  15. În mine parte
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Atât de departe
  18. Mai… de tot
  19. Minunea de a fi existat
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii