Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Nebãnuita neputințã
  3. Decupaj
  4. Înãuntru fãrã de sfârșit
  5. Oarecum perfect
  6. Vorbe
  7. Cu o secundã mai târziu
  8. Cuvinte nerostite
  9. Ochii tãi
  10. Mecanism matematic și misogin
  11. O singurã ființã
  12. Univers infinit de plăceri
  13. ????
  14. Rotunjimile iubirii
  15. Atât de departe
  16. Epilog
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. În mine parte
  19. Noi
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii