Adrian Furnicã

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent
Din lipsa ta ….
Mã doare privirea fãrã tine
Și nu-mi gãsesc liniștea când nu ești aproape
Mã îmbie singurãtatea cu gânduri morbide
Iar marea îmi lustruiește lumina ochilor
De orice urmã lãsatã de tine
Nu vrei sã mai treci, mãcar o datã
Pe plaja din spatele retinei mele
Sã pot sã te fixez mai bine în gând ?
Sau poate sã te prind captivã
Într-o cutã dintre pleoape
Ca sã te privesc mereu cu coada ochiului
Și sã nu mai depind atât de mult de
Reflux.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Risipirea
  2. Cu fața cãtre mine
  3. O singurã ființã
  4. În direcția ta
  5. Cuvinte nerostite
  6. Îmbrãcatã în luminã
  7. O picãturã din sufletul tãu
  8. Univers infinit de plăceri
  9. Dragoste de vânzare
  10. Zâmbet rece
  11. Licurici
  12. Nebãnuita neputințã
  13. Mi-e dor
  14. Idei
  15. Labirintul
  16. Incertitudine
  17. Tristețe
  18. Cautare
  19. Întuneric
  20. Dragostea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii