Sunt singur și oftez
Din toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Ascunde lumii
De afarã
Cât de mult te iubesc

Sunt singur și strig
Cãtre toate colțurile ființei
Mele
În încercarea de a
Umple spațiile interioare
Cu zgomotul
Dragostei mele
Pentru tine

Sunt singur și nu-mi gãsesc
Identitatea furatã
De un gând rãzleț
Care, trecând hai-hui prin
Mintea mea
Mi-a spus cã s-ar putea
Sã mã pãrãsești într-o zi

Uitã-te, iubirea mea, în sus
Ca sã vezi cã numai stelele
Cerului meu interior
Au rãmas de pazã
La porțile viselor
Cu tine
Împletindu-ți prin pãr
Câte o dorințã
Dulce
Și sãrutându-ți picioarele
În semn de supunere
Și mulțumire

Sunt singur și nu-mi doresc
Decât un sãrut al tãu
Care sã-mi linișteascã
Simțurile
Zdrențuite
De durerea de a nu fi
Aici.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Unde ar fi trebuit sã fii
2. Sfâșiere
3. Cadavrele cuvintelor
4. Toamna iubirii
5. Hibernare
6. Definitiv
7. Prezent prea simplu
8. Nud îmbãtãtor
9. Nebãnuita neputințã
10. Adio, realitate
11. Chinuitoare pãrere
12. Poate cine știe…
13. Te simt în mine
14. Și ce dacã, iubito…
15. Limbaj
16. Pedeapsa
17. Umbrele noptii
18. Vitrina sufletului tãu
19. Împotriva mea
20. Geometria iubirii