Adrian Furnicã

Mai stai…

Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe
Țãndãri,cioburi, tinichele
Neghinã, mușuroaie, brazde adânci
Tãiate de fiare ruginite
Apãsare, disperare, atitudini
Speranțã
Coșmaruri cu tine plecând
Uși trântite-n nas
Firimituri
Mucegai
Dâre prin praful așezat peste tot
Catifea
Amintiri cu atingeri duioase
Dispãrute
Urme ale unor sãruturi parcã ireale
Și ale unor palme reci
Prezente la nesfârșit
Pe obrazul meu odatã cald
Plutiri de vise zdrențuite
Rãzlețite
Agonie
Surâsuri muribunde, zvârcolite
Amețite
Adio, mai stai, nu pleca
De ce ?
Merit ?

Unde naiba au loc toate astea…
În sufletul meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Jocul
  3. Inventar
  4. Cafea
  5. Am nevoie de tine
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Feminin
  8. Dragostea ta
  9. Buza ta de sus
  10. Buze tari
  11. Chinuitoare pãrere
  12. Întuneric
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Prea rece
  16. Risipirea
  17. Cadavrele cuvintelor
  18. Am plâns
  19. Pasiune
  20. Metamorfoza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii