Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Risipirea
  2. Geometria iubirii
  3. Semnul tãu
  4. Unde se termina iubirea
  5. Pedeapsa
  6. Alb
  7. Dragoste de vânzare
  8. Definitiv
  9. Ai sã mã iubești?
  10. Prea rece
  11. Umbrele noptii
  12. Mecanism matematic și misogin
  13. Atingeri ireale
  14. Într-o cutã
  15. Cuvinte nerostite
  16. Vâltoare
  17. Cautare
  18. Cerc floral
  19. Adio, realitate
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii