Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Esti prea vie
  3. Cum te visez?
  4. Iubita mea
  5. Umbrele noptii
  6. Peste tine
  7. Idei
  8. Nu te-am cunoscut niciodatã
  9. O mânã de sentimente
  10. Am sã plec din mine
  11. Bun comun
  12. Din cauza ta
  13. Mirare
  14. Risipirea
  15. Poezie amarã
  16. Încã o lacrimã...
  17. Inventar
  18. Într-o cutã
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Am scris invers

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii