Adrian Furnicã

Ruga

Postat la 07 Februarie, 2008 de Adrian Furnica

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Mecanism matematic și misogin
  2. Vise
  3. Cu tine
  4. Disperare
  5. Licurici
  6. Lucire clarã
  7. Dragostea ta
  8. Unde se termina iubirea
  9. Jocul
  10. Cautare
  11. Cheia norocului
  12. Buze tari
  13. Îmbrãcatã în luminã
  14. Alb
  15. Hibernare
  16. Captivã
  17. Trupurile viselor
  18. Altfel, de ce?
  19. Aproape
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii