Adrian Furnicã

Ruga

Am urmãrit atent starea vremii din mine
Încercând sã opresc vântul ce are cu sine

Frunze moarte și gânduri rãzlețe
Rãmașițe ușoare, atente, semețe

Bucãți aruncate de dragoste trecutã
Deodatã stinsã, deodatã apãrutã

Un ochi al tãu, lãcrimând în surdinã
Surâsul meu rece și fãrã luminã

Copaci veștejiți cu ramura surã
Suflete seci îmbibate de zgurã

Și negru pãcat, înșelãciune deșartã
Și ruga mea albã: Iubito, mã iartã

Așeazã deci vântul încet la pãmânt
Strat peste strat, gând peste gând

Încet sã disparã apãsarea cea grea
Și ura ei, și dragostea mea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Între douã bãtãi
  3. Cautare
  4. Tristețea de a te fi cunoscut
  5. Licitație
  6. Captivã
  7. Lupta
  8. Fãrã pereche
  9. Te iubesc
  10. Umbrele noptii
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Biografie
  13. Nu te-am cunoscut niciodatã
  14. Dorințe nemãrturisite
  15. În mine parte
  16. Nerostire
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. ????
  19. Poate cine știe…
  20. Geometria iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii