Adrian Furnicã

Arhiva - 3 Ianuarie 2008

Minunea de a fi existat

Îmi zboarã printre gânduri
Fulgi de zãpadã
Care se așeazã apoi peste
Tot și toate
Îmbrãcând în alb și cele mai negre
Amintiri
Astfel încât, de departe, totul sã parã
Atât de frumos și de pur

Clipa în care m-ai sãrutat

Tu și restul lumii

Din când în când mã invit la
O cafea, așa, ca sã mai stau de vorbã
Cu mine însumi.

Mai flecãrim, mai tãiem
Firul în patru
Îi facem nod și-l tãiem din nou
Apoi împarțim infinitul în douã:
Tu
Și restul lumii.


Alte articole:

  1. Gind constant
  2. Dorul de motoreta Mobra
  3. Moarte caşcavalului!
  4. Marginea existenței
  5. Rotunjimile iubirii
  6. Oprescu ma uraste in continuare
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Nu mai am chef de francezi cu gura mare
  9. Din cauza ta
  10. Poate cine știe…
  11. Ziua cind a murit onoarea
  12. Hibernare
  13. O singurã ființã
  14. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
  15. Proiect de lege impotriva prostirii
  16. Buze tari
  17. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  18. Va place Brahms ? Dar salamul ?
  19. Cerc floral
  20. Uritul si analfabeta....

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii