Îmi zboarã printre gânduri
Fulgi de zãpadã
Care se așeazã apoi peste
Tot și toate
Îmbrãcând în alb și cele mai negre
Amintiri
Astfel încât, de departe, totul sã parã
Atât de frumos și de pur

Clipa în care m-ai sãrutat
Își dã mâna cu cea în care ai
Plecat
Zâmbetul tãu dulce amar
Se împletește braț la braț
Cu minunea de fi existat
Urma palmei tale pe obrazul meu
Împreunã cu o lacrimã rebelã
Se bat cu zãpada
Aruncând în toate direcțiile
Umbrele de tristețe
Care nu vor sã intre în joc

Și peste toate, aerul rece din privirile
Tale
Se simte stãpân
Cãci iarna e frig
Și nu poți lãsa
Altfel lucrurile astea
Decât congelate.

Numai eu stau deasupra tuturor
Pãzind cu grijã peisajul
Imaculat
Ca nu cumva sã se spargã
Pentru cã lucrurile reci
Devin foarte ușor
Casante.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Alb
2. Am sã plec din mine
3. Nãpãdit
4. Somnul de dinainte
5. Unduiri
6. Pasiune
7. Cu fața cãtre mine
8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
9. Tristețe
10. Cu o secundã mai târziu
11. Patã de culoare
12. Idei
13. Nebun dupã tine
14. Dragoste de vânzare
15. Unde ar fi trebuit sã fii
16. Te iubesc
17. Captivã
18. Semnul tãu
19. În urma mea
20. Palidã mângâiere