Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Nãpãdit
  3. Altfel, de ce?
  4. Captivã
  5. Te iubesc
  6. Esti prea vie
  7. Mai… de tot
  8. Poezie amarã
  9. Umed și cald
  10. Unduiri
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Șoapte
  13. Ochii tãi
  14. Univers infinit de plăceri
  15. Conținut
  16. Poate cine știe…
  17. Dorința
  18. Eu-tu
  19. Aproape
  20. Toamna iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii