Adrian Furnicã

Cuvinte nerostite

Am încercat sã umplu
Tãcerea dintre noi
Cu umbrele cuvintelor de dragoste
Nerostite
Neluminate și
Nebãnuite
Pe care le-am visat spuse
Încet la ureche
Dar care au murit chiar înainte
De a fi gândite
Și cum mã uitam la distanța
Infinitã dintre noi
Am aflat cã e de ajuns
Sã te iubesc cu ochii închiși
Ca sã pot trece peste puntea
De umbre
Și sã te sãrut încã o datã pentru ca
Între noi sã nu mai existe
Decât un vis devenit
Realitate
Iar tãcerea sã o pãstrãm pentru mai
Târziu
Plinã de umbrele cuvintelor
Pe care ni le-am fi putut spune
Și din care n-am reușit
Sã spunem decât
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Marginea existenței
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Regãsirea
  4. Te iubesc
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Mãnunchiuri
  7. Limbaj
  8. Vise
  9. Singur în mine
  10. N-aș fi crezut
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Fluturii
  13. Între douã bãtãi
  14. Trupurile viselor
  15. Cum te iubesc
  16. Mecanism matematic și misogin
  17. Somnul tãu
  18. Acest sentiment
  19. Univers infinit de plăceri
  20. Captivã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii