Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poate cine știe…
  2. Bun comun
  3. Conținut
  4. Revelația
  5. ????
  6. Am nevoie de tine
  7. Metamorfoza
  8. Cafea
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Mi-e dor
  11. Cu o secundã mai târziu
  12. Labirintul
  13. Simțuri
  14. Hibernare
  15. O singurã ființã
  16. Poezie amarã
  17. Între douã bãtãi
  18. Am scris invers
  19. Unde se termina iubirea
  20. Cuvinte nerostite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii