Adrian Furnicã

Încã te iubesc

Am cântat de pe ulucã
Gustul drumului de ducã

Ochii mici, mijiți în soare
Stau ascunși în subțioare

Dorul dupã ochi albaștri
Urcã sus printre pilaștrii

Numai dragostea nebunã
Vrea sã fie stinsã-n lunã

Iar prin gânduri, cu mãsurã
Numai praf, pelin și zgurã

Unde pleci, trãgându-mi ușa
Și mã lași precum pãpușa ?

Stai un pic, doar pânã miercuri
Sã mai facem iarã cercuri

Luãm sãrutul de povarã
Și îi facem vânt pe scarã

Și surâsul dinspre dinte
Sã îl facem președinte

Ce atâta nemurire
Dã-o încolo de iubire

Pa și pusi, sunt la garã
Și sã nu îmi scrii disearã

Și de-o fi sã mai trãiesc
Sã știi: încã te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Alb
  2. Suspinul
  3. Sãrutul încrâncenat și singur
  4. Ai sã mã iubești?
  5. Esti prea vie
  6. Regãsirea
  7. Un fel de fericire
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Oarecum perfect
  10. În urma mea
  11. Pedeapsa
  12. Conținut
  13. Mi-e dor
  14. Marginea existenței
  15. Cadavrele cuvintelor
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Prea rece
  18. Cautare
  19. Geometria iubirii
  20. Cheia norocului

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii