Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Definitiv
  2. Labirintul
  3. Toamna iubirii
  4. Nu te-am cunoscut niciodatã
  5. Șoapte
  6. Într-o cutã
  7. Jocul
  8. Marginea existenței
  9. Epilog
  10. Peste tine
  11. Buze tari
  12. Ai sã mã iubești?
  13. Revelația
  14. Eu-tu
  15. În spatele urechii
  16. Poate cine știe…
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. Mai… de tot
  19. În urma mea
  20. Patã de culoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii