Adrian Furnicã

Prea rece

De câte ori mã închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrãngãne ideile
Zbãtându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rãmân blocat
Înãuntru
Lipsit de luminã
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principalã devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca sã învãț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fãrã sã suflu peste ele, pentru cã nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Marginea existenței
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Noi
  5. Umed și cald
  6. Mai stai…
  7. Nãpãdit
  8. Ochii tãi
  9. Captivã
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Semnul tãu
  12. Regãsirea
  13. Vâltoare
  14. Într-o cutã
  15. Palidã mângâiere
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Vise
  18. Somnul tãu
  19. Tãcere
  20. Toamna iubirii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii