Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu o secundã mai târziu
  2. Te simt în mine
  3. Am nevoie de tine
  4. Patã de culoare
  5. Împotriva mea
  6. Esti prea vie
  7. Toamna iubirii
  8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Dorințe nemãrturisite
  11. Acest sentiment
  12. Licitație
  13. Simțuri
  14. Risipirea
  15. Umed și cald
  16. Mãnunchiuri
  17. Când vei pleca
  18. În urma mea
  19. Vorbe
  20. Feminin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii