Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Marginea existenței
  2. Indigestie
  3. Șoapte
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Prea rece
  6. Poezie amarã
  7. Mi-e dor
  8. Vise
  9. În urma mea
  10. Pedeapsa
  11. Umed și cald
  12. Am plâns
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Cuvinte mai moi
  15. Singur în mine
  16. Din cauza ta
  17. Am nevoie de tine
  18. Dragostea ta
  19. Cheia norocului
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii