Adrian Furnicã

Suspinul


Îmi mai rãsunã încã în urechi
Un suspin trist, dar sigur
Ce-mi transmite un adio de dincolo
De privirea ta
Rece.

Mi se mai zbate încã între pleoape
Un surâs nestingherit și rece
Ce-mi dã siguranța cã singurãtatea
Înseamnã, de fapt
”Fãrã tine”

Am simțit urma pașilor tãi
Rãmasã pe inima mea moale
Și mai cântãresc încã greutatea golului
Pe care mi l-ai lãsat în loc

De unde vine oare atâta liniște
Cine o împraștie peste tot
Printre secundele goale, negre de atâta tãcere
De ce nu vrei sã vii sã-mi mai faci mãcar
Odatã
Scandal
Ca sã mai simt mãcar odatã cã
Trãiesc ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cafea
  2. Decupaj
  3. Noapte liniștitã
  4. Biografie
  5. Sentimente la întâmplare
  6. Vâltoare
  7. Împotriva mea
  8. În mine parte
  9. Labirintul
  10. Te iubesc
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. Univers infinit de plăceri
  13. Rãscruce
  14. O picãturã din sufletul tãu
  15. Tristeți sublim uitate
  16. O singurã ființã
  17. Zâmbet rece
  18. Imaginea ta
  19. Unde se termina iubirea
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii