Adrian Furnicã

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Aș vrea sã zburd în libertatea mare
Sã râd, sã plâng, sã fiu nemuritor
Și-aș renunța oricând la reîncarnare
Daca-i putea sã-mi spui mãcar ”mi-e dor”

Sãrutã-mã sã-ți simt buzele calde
Sã mi le trec pe ochi, pe gât, pe subțiori
Sã-mi mai trimit și gândurile sã se scalde
De dragoste sã-mi fie urãtori.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am scris invers
  2. Prezent prea simplu
  3. Rãscruce
  4. Mai în interior
  5. Cadavrele cuvintelor
  6. Biografie
  7. Epilog
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Umbrele noptii
  11. Vitrina sufletului tãu
  12. Unde se termina iubirea
  13. Cerc floral
  14. Revelația
  15. Iubita mea
  16. Incertitudine
  17. Esti prea vie
  18. Tu și restul lumii
  19. Marginea existenței
  20. Un fel de fericire

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii