Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Sentimente la întâmplare
2. Și ce dacã, iubito…
3. Esti prea vie
4. Sãrutul încrâncenat și singur
5. Atingeri ireale
6. Mirare
7. Mi-e dor
8. Senzații
9. Prea rece
10. În mine parte
11. Înãuntru fãrã de sfârșit
12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
13. Chinuitoare pãrere
14. Cadavrele cuvintelor
15. Încã o lacrimã...
16. Palidã mângâiere
17. Tãcere
18. Fluturii
19. Indigestie
20. Am scris invers