Adrian Furnicã

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã
Iubindu-mã din ce în ce mai rar.

De ce sã ne mințim cu gând plecat
Spre alte paturi de incesturi pline
Cu-aduceri noi aminte de umblat
Și sufletele triste dar senine

Nu ne-am promis destine adunate
Sub tainice dorinți neîmplinite
Ci doar minciuni dorite adevãrate
Țesute-n jurãminte infinite

Am plâns râzând în urma pașilor ce trec
Sperând în rãzbunarea necurmatã
Sã te sãrut ca de adio și sã plec
Și-apoi sã mor o datã și înc-o datã

Și-n dragostea ce-ți va veni din nou în suflet
Sub ochii dragi ai lui sã mã dorești
Sã te dezmierde-n van și-n al tãu cuget
Sã mã gãsești definitiv când mã gândești.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nud îmbãtãtor
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Încã o lacrimã...
  4. Lupta
  5. Mã doare
  6. În mine parte
  7. Poate cine știe…
  8. Tristețea de a te fi cunoscut
  9. În spatele urechii
  10. Unduiri
  11. N-aș fi crezut
  12. Captivã
  13. Am nevoie de tine
  14. Fãrã pereche
  15. Semnul tãu
  16. Simțuri zdrențuite
  17. Dragostea ta
  18. Dragoste de vânzare
  19. Dorințe nemãrturisite
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii