Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Noiembrie 1999

Un pitic

Piticul stranuta inca odata si in linistea bisericii zgomotul se zbatu vreme indelungata intre peretii reci si goi .Apuca tija lunga cu capacel la capat si tirindu-si ghetele enorme incepu sa insaileze pas dupa pas spre altar.Ajuns in fata batu trei cruci mari cu ochii tinta la catapeteasma aurita ce abia se zarea ,slab luminata de pilpiirea citorva luminari in agonie.Ridica incet tija si cu miscari sovaielnice astupa flacarile care oricum ar fi murit citeva clipe mai tirziu.Cu un ofatat greu rezema ustensila de perete,in spatele unei strane si scotind din buzunar o festila mica si inegrita de fum scapara un chibrit si aprinse fitilul .Erau cele mai grele momente din viata lui ,momente de groaza si nesiguranta care se scurgeau parca mai incet decit niciodata in intuneric,intre clipa ...


Alte articole:

  1. O multime de prosti
  2. De ce-mi lipsești
  3. Abonament la bordel
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Prima zi de normalitate in Romania...
  6. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  7. Bendeac asta nu ma lasa in pace !!
  8. Senzational si in direct, tulburator !
  9. Epilog
  10. Prea rece
  11. Gind metronom
  12. Cum te iubesc
  13. Mã doare
  14. Sfâșiere
  15. Nu avem decit de pierdut
  16. Speranta, dragostea mea
  17. Vaca gestanta. Soc si groaza !
  18. Cine pe cine a otravit ?
  19. Am scris invers
  20. Nu mai am chef de francezi cu gura mare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii