Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. În aceeași direcție
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Atingeri ireale
  6. Tu și restul lumii
  7. Incertitudine
  8. Lupta
  9. Am sã plec din mine
  10. Unde ar fi trebuit sã fii
  11. Minunea de a fi existat
  12. Neant
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Prea rece
  15. Buze tari
  16. Conținut
  17. Bun comun
  18. Biografie
  19. Simțuri zdrențuite
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii