Adrian Furnicã

Nebãnuita neputințã

Mã bântuie un sindrom
Sinucigaș
De când m-am însingurat
În mine însumi
Și unde nu mai trãiesc decât
Hrãnindu-mã
Cu dragostea mea
Pentru tine.

Și asta de când am deschis
Infinitul interior
Cãtre închisoarea
Îngerilor
Din afara mea,
Cãtre
Strâmta și nebãnuita
Neputințã de
A mã iubi și tu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Identic cu tine
  2. Cuvinte nerostite
  3. Minunea de a fi existat
  4. Noapte liniștitã
  5. Unde se termina iubirea
  6. Risipirea
  7. Poate cine știe…
  8. Prezent prea simplu
  9. Cadavrele cuvintelor
  10. Șoapte
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Toamna iubirii
  13. Singur în mine
  14. Tristețea de a te fi cunoscut
  15. Unduiri
  16. Tristeți sublim uitate
  17. Mai în interior
  18. Sã mã sãruți
  19. Nãpãdit
  20. De ce-mi lipsești

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii