Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Cum mi-a devenit Osama Bin Laden simpatic
2. Nerostire
3. Flacara violet
4. Simțuri zdrențuite
5. Să instituim premii pentru eleganţă in politică
6. Premiile cururilor !!
7. Maşina şi viaţa sexuală
8. Inca un matinal de poveste
9. Mai stai…
10. Labirintul
11. Nu pot sa-l sufar pe Marx
12. Realitatea TV si umorul
13. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
14. Am 49 de ani...
15. Cine a fost ciine ramine jigodie ?
16. Gheorghe Udriste citeste ziarul pe net !!
17. Între douã bãtãi
18. Vitrina sufletului tãu
19. Natura moarta cu politicieni si inundatii
20. Concluzia dupa inca un drum la Craiova...