Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nebun dupã tine
  2. Epilog
  3. Șoapte
  4. Indigestie
  5. Atât de departe
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Alb
  8. Vâltoare
  9. Nerostire
  10. Atingeri ireale
  11. Dragoste de vânzare
  12. Singur în mine
  13. Sã mã sãruți
  14. Te iubesc
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Cautare
  17. Am scris invers
  18. Minunea de a fi existat
  19. Hibernare
  20. Identic cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii