Adrian Furnicã

Mãnunchiuri

Am cunoscut asearã-n gând o fatã care
Trecea prin spatele ochilor mei adunând
În mãnunchiuri
Imagini pe care le lipea cu sãruturi
Mai tandre, când așeza la locul lor buzele
Mai dulci, când lãsa pleopele sã cadã
Peste ochii înlãcrimați
Reci și distante, când punea, totuși, cu grijã
Inima în lãcașul ei intercostal
Și uite așa, sãrut dupa sãrut, a apãrut
Dintre gânduri, un abur cu forma ei
Diafanã
Pe care mi l-a așezat lipit de memorie
Așa încât orice încercare de a mã îndrãgosti
Sã o conținã și pe ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Încã o lacrimã...
  3. Univers infinit de plăceri
  4. Șoapte
  5. Senzații
  6. Prin mine
  7. Suspinul
  8. Licitație
  9. Epilog
  10. În mine parte
  11. În aceeași direcție
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  14. Cafea
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Grãdina cuvintelor
  18. De ce-mi lipsești
  19. Noi
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii