Adrian Furnicã

Labirintul

Postat la 09 Mai, 1992 de Adrian Furnica

Intrat-am noi, câțiva, în labirint
Ducând pe fruntea fiecãruia
Pecetea unui simțãmânt ciudat și
Nou
Eu purtam iubirea
Ea fericirea de a fi
În timp ce el cinstea cu gând curat
Poezia sufletelor împerecheate
În același destin
Și mai erau cu noi câțiva
Nevinovați și ei
La fel de curați și moi
În cãutare de destine.
Și-apoi s-a auzit un glas:
”Ce de petale fãrã formã!”
Și stinsu-ne-a pe toți în floare
Ce-o poartã drept la butonierã
Un fel de Minos
Jumãtate gând, jumãtate speranțã

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Sentimente la întâmplare
  2. Fluturii
  3. Vitrina sufletului tãu
  4. Noapte liniștitã
  5. Esti prea vie
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Iubita mea
  8. Un fel de fericire
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Vorbe
  11. Atât de departe
  12. Zâmbet rece
  13. Te iubesc
  14. Limbaj
  15. De ce-mi lipsești
  16. Acest sentiment
  17. În mine parte
  18. Nu te-am cunoscut niciodatã
  19. În direcția ta
  20. Incertitudine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii