Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Vise
  3. Cu fața cãtre mine
  4. Îmbrãcatã în luminã
  5. Jocul
  6. Oarecum perfect
  7. Nebun dupã tine
  8. Între douã bãtãi
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Metamorfoza
  11. Unduiri
  12. Te simt în mine
  13. Chinuitoare pãrere
  14. Rãscruce
  15. Feminin
  16. Noi
  17. Cum te iubesc
  18. Fluturii
  19. Simțuri
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii