Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Aproape
  2. Jocul
  3. Labirintul
  4. Atât de departe
  5. Lupta
  6. Regãsirea
  7. Mi-e dor
  8. Umbrele noptii
  9. În spatele urechii
  10. Inventar
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Fãrã pereche
  13. Decupaj
  14. Rãscruce
  15. Împotriva mea
  16. Noapte liniștitã
  17. Am scris invers
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. În aceeași direcție
  20. Sfâșiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii