Adrian Furnicã

Univers infinit de plăceri

Te simt cum tresari
Încordată
Cu spatele gol
Suspinând sub apăsarea dulce
A unui strop
De șampanie ce se scurge
La vale
Spre curbura suavă
A unui univers infinit
De plăceri, împreună cu un strop
De sudoare
Amestecate de buzele mele
Fierbinți
Într-o otravă
Din cauza căreia rațiunea
Dispare
Iar simțurile se transformă
În întuneric
Pentru că nu mai au cui
Să se roage.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Vâltoare
  3. Definitiv
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Jocul
  6. Mã doare
  7. Îmbrãcatã în luminã
  8. Cerc floral
  9. Metamorfoza
  10. Trupurile viselor
  11. Cadavrele cuvintelor
  12. Revelația
  13. Simțuri
  14. Toamna iubirii
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Conținut
  17. Marginea existenței
  18. Te iubesc
  19. Am scris invers
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii