Adrian Furnicã

Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a

Printre ierburi, pe rãcoare
Dimineața, în luminã
Trei furnici într-o parcare
Așteptau o limuzinã.

Douã mari și una micã
Nu se sperie defel
Când pe dreapta se oprește
Imediat un șoricel.

Mergi șofer și du-ne iute
Sã ne luãm firimituri
Cãci la iarnã o sã ne-ajute
Când le-om pune lângã ceaiuri.

Când cãmara ne e plinã
Fie iarna cât de grea
Pot sã fie în grãdinã
Mii și mii de fulgi de nea.

Și zicând acestea tare
Se suirã cãtinel
Pe la coadã, pe picioare
Tocmai sus pe șoricel.

Trei furnici, pãrinți și fiica
Au plecat dupã provizii
Și-or sã ia și-o bombonicã
De la bar, din colțul strãzii.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Dragoste de vânzare
  3. Hibernare
  4. Nebãnuita neputințã
  5. Incertitudine
  6. Atingeri ireale
  7. Grãdina cuvintelor
  8. Vorbe
  9. Dorința
  10. Revelația
  11. Semnul tãu
  12. Mai în interior
  13. În direcția ta
  14. Peste tine
  15. Somnul de dinainte
  16. Marginea existenței
  17. Conținut
  18. În spatele urechii
  19. Altfel, de ce?
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii