Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vise
  2. Vitrina sufletului tãu
  3. Unduiri
  4. Fãrã pereche
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Ochii tãi
  7. Buza ta de sus
  8. Încã te iubesc
  9. Palidã mângâiere
  10. Regãsirea
  11. Nud îmbãtãtor
  12. Lupta
  13. Și ce dacã, iubito…
  14. Risipirea
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Toamna iubirii
  17. Singur în mine
  18. Decupaj
  19. Dragostea ta
  20. Întuneric

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii