Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O picãturã din sufletul tãu
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Am sã plec din mine
  4. Șoapte
  5. Am nevoie de tine
  6. Mai în interior
  7. ????
  8. Tãcere
  9. Nebun dupã tine
  10. Pedeapsa
  11. Vâltoare
  12. Mi-e dor
  13. Lucire clarã
  14. Palidã mângâiere
  15. Mirare
  16. Atingeri ireale
  17. Mecanism matematic și misogin
  18. În direcția ta
  19. Incertitudine
  20. În spatele urechii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii