Adrian Furnicã

Tristeți sublim uitate

De prin trei, cu gânduri bune
Spuse cu viu grai prin lume
Au intrat cu dulce glas
Trei suspine de pripas
Ce erau pierdute-n nori
Colo, lângã subțiori
Cu trei zâmbete caline
Așezate chiar pe vine
Și-au intrat pe dupã noi
Rãsãriți ca dupã ploi
Printre lacrimi și
Amintiri
Zboruri și alte simțiri
Chiar în sufletul deschis
Mândru, trist și cu dichis
Agãțat într-un leandru
De un adio scurt și tandru,
De iubirile concrete
De demult, chiar desuete
Ca sã facã trei mãtãnii
Și sã-mpuște trei dihãnii
De tristeți sublim uitate
Aruncate peste spate
Și sã facã loc de vrei
Nebuniilor, doar câte trei.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un fel de fericire
  2. Revelația
  3. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  4. În aceeași direcție
  5. Captivã
  6. Simțuri
  7. Mai în interior
  8. Șoapte
  9. Buze tari
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Sfâșiere
  12. Suspinul
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Licitație
  15. Jocul
  16. În spatele urechii
  17. Am scris invers
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Vitrina sufletului tãu
  20. Încã o lacrimã...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii