Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cheia norocului
  2. Marginea existenței
  3. Somnul de dinainte
  4. Ochii tãi
  5. Unde ar fi trebuit sã fii
  6. Împotriva mea
  7. Minunea de a fi existat
  8. Geometria iubirii
  9. Hibernare
  10. Mai stai…
  11. Idei
  12. Palidã mângâiere
  13. Regãsirea
  14. Înãuntru fãrã de sfârșit
  15. Nebun dupã tine
  16. Sfâșiere
  17. Mai… de tot
  18. Poezie amarã
  19. Alb
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii