Adrian Furnicã

Tãcere

Îmi intrã tãcerea în sânge
Și în ochi
Printre firele de pãr
Și în degetele
Care au început sã tacã și ele
Odatã cu mine.

Simt cum îmi intrã tãcerea în priviri
Și pleoapele încep și ele sã strângã
Între ele
Tãcerea de a nu mai fi.

Și gândul de a nu mai
Exista pentru cã altfel
N-aș mai fi atât de adâncit
În tãcere

Și strigãtul mut de durere
Nu mai poate nici el sã rupã
Tãcerea de a nu mai gândi.

Și lacrimile curg și ele în tãcere
Și sufletul moare încet și
Tãcut
Și totul în jur nu mai poate fi
Deranjat
Pentru cã este adâncit în
Tãcere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cautare
  2. Îmbrãcatã în luminã
  3. Cuvinte nerostite
  4. Aproape
  5. Fluturii
  6. Prezent prea simplu
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. Mã doare
  9. ????
  10. Un fel de fericire
  11. Mãnunchiuri
  12. Adio, realitate
  13. Împotriva mea
  14. Ma uit in largul marii caprui
  15. O mânã de sentimente
  16. Biografie
  17. Identic cu tine
  18. Încã te iubesc
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Pedeapsa

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii