Adrian Furnicã

Neant

Haide sã ne unim gândurile amorțite
Și sã ne afundãm în neant
Acolo jos unde nu existã luminã
Nici ochi sã o vadã
Unde nu existã sãruturi
Nici buze sã le striveascã
Unde nu suntem tu și eu
Ci doar douã iubiri
Abandonate
Unde întunericul este stãpân
Și dimensiunile nu existã
Vocea nu se aude și cuvintele
Nu pot fi rostite
Hai sã ne strângem în brațe sã
Ne simțim unul pe altul
Cum ne contopim pânã la
Neființã
Acolo unde putem exista
Doar ca gând și unde vom simți
Cã nu a rãmas din noi decât
Dragostea
Atât cât mai existã.
Și dacã nu o putem folosi,
Sã o facem cadou
Acelora care se mai pot bucura de
Ea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Acolo unde se termina iubirea
  3. Tãcere
  4. Sentimente la întâmplare
  5. Prezent prea simplu
  6. Toamna iubirii
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Atingeri ireale
  9. Atât de departe
  10. Lupta
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Altfel, de ce?
  13. Licitație
  14. Geometria iubirii
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Între douã bãtãi
  17. Ma uit in largul marii caprui
  18. Palidã mângâiere
  19. Am plâns
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii