Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Să fie nesimţirea o soluţie?
  2. N-aș fi crezut
  3. Sa arda hotelurile !!
  4. Miting degeaba
  5. Adelina Pestritu.Atit.
  6. Biografie
  7. Poveste homosexualului care a ales sa respire pe cur !!!
  8. Taxe contra demisie
  9. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
  10. Poezie amarã
  11. Grãdina cuvintelor
  12. Flacara violet
  13. Tu și restul lumii
  14. Asasinul cu referendum
  15. Simțuri zdrențuite
  16. Despre claponii fricosi cu trompeta
  17. Marius Ghenea scriitorul...
  18. Si daca Crin Antonescu va chiuli ?
  19. Regãsirea
  20. Azi e o zi istorica

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii