Trãiesc cu ochii la ceas
Și cu secundele minione
Rãsfirate prin pãr

Împart timpul în perioade stricte
Dintre douã clipiri
Și le amestec cu cele dintre douã
Respirãri

Mai și plâng câteodatã, lãsând
Lacrimile sã batã secundele
Iubirii
Care sunt altele decât cele de pe ceas
Iar timpul trece pe lângã mine
Târându-mã cãtre lada de gunoi
A iubirilor neîmpãrtãșite.

Și ori de câte ori mã împotrivesc
Simt cã mã îndrept și mai vertiginos
Cãtre infinitul
Necunoașterii și al neîncrederii
Și al negrului tãcut

Și singura cale de a mã opri
Din alunecare
Câte puțin, din când în când
Este sã-ți spun cã te iubesc
Agãțându-mã cu disperare de speranța
Cã mã vei auzi odatã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Poezie amarã
2. În aceeași direcție
3. În direcția ta
4. Vorbe
5. Idei
6. Un fel de fericire
7. O picãturã din sufletul tãu
8. Nebãnuita neputințã
9. Metamorfoza
10. Umbrele noptii
11. Vise
12. În mine parte
13. Îmbrãcatã în luminã
14. Sã mã sãruți
15. Cautare
16. Alb
17. Lupta
18. Rãscruce
19. Tu și restul lumii
20. Altfel, de ce?