Adrian Furnicã

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?
Oare cât de rãu este sa fii palã
De vânt?
Și oare pe unde este mai bine sã treci ?
Printre crengile copacilor, ca sã-i faci și pe ei
Sã vorbeascã
Prin praful drumului, ca sã-l faci și pe el sã
Zboare
Sau prin pãrul tãu, ca sã-l transformi în
Visare?
Oare cât de rãu este sã fii ploaie?
Și oare e bine sã mã amestec cu lacrimile
Tale curgând agale pe colinele
Obrajilor?
Eu cred însã cã cel mai frumos
Ar fi sã ne contopim într-un moment de
Uitare în care sã nu existãm decât noi doi
Și un sãrut nemãsurat de
Lung.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Ai sã mã iubești?
  2. Te simt în mine
  3. Eu-tu
  4. Prea rece
  5. Acest sentiment
  6. Noi
  7. Adio, realitate
  8. Cu tine
  9. Mãnunchiuri
  10. Buze tari
  11. Minunea de a fi existat
  12. Încã te iubesc
  13. Am scris invers
  14. Între douã bãtãi
  15. Rotunjimile iubirii
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Umbrele noptii
  18. Idei
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Tristeți sublim uitate

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii