Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Disperare
  2. Univers infinit de plăceri
  3. Nebun dupã tine
  4. Umbrele noptii
  5. Nebãnuita neputințã
  6. Simțuri
  7. Cuvinte nerostite
  8. Din cauza ta
  9. Mãnunchiuri
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Prin mine
  12. Cu tine
  13. Ochii tãi
  14. Chinuitoare pãrere
  15. Definitiv
  16. Cadavrele cuvintelor
  17. Regãsirea
  18. Sentimente la întâmplare
  19. Aproape
  20. Cu fața cãtre mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii