Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Lupta
  2. Vise
  3. Acest sentiment
  4. Nud îmbãtãtor
  5. În aceeași direcție
  6. Fãrã pereche
  7. Incertitudine
  8. Mai… de tot
  9. Simțuri zdrențuite
  10. Mã doare
  11. Cu o secundã mai târziu
  12. Esti prea vie
  13. Mi-e dor
  14. Unde se termina iubirea
  15. Indigestie
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Noi
  18. Cheia norocului
  19. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  20. Prin mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii