Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am scris invers
  2. O mânã de sentimente
  3. Cu tine
  4. Disperare
  5. Epilog
  6. Acest sentiment
  7. Inventar
  8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Adio, realitate
  11. Feminin
  12. Fluturii
  13. Tristețea de a te fi cunoscut
  14. Când vei pleca
  15. Mirare
  16. Hibernare
  17. Palidã mângâiere
  18. Labirintul
  19. ????
  20. Vitrina sufletului tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii