Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã o lacrimã...
  2. ????
  3. Unde se termina iubirea
  4. În urma mea
  5. Zâmbet rece
  6. Cuvinte mai moi
  7. Senzații
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Geometria iubirii
  10. Tristeți sublim uitate
  11. Adio, realitate
  12. Conținut
  13. Lupta
  14. Hibernare
  15. Poate cine știe…
  16. Nebãnuita neputințã
  17. Mã doare
  18. Simțuri zdrențuite
  19. Te iubesc
  20. Idei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii