Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Simțuri
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Pedeapsa
  4. Dragoste de vânzare
  5. Împotriva mea
  6. Lucire clarã
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Fluturii
  10. Un fel de fericire
  11. Decupaj
  12. Cautare
  13. Noi
  14. Geometria iubirii
  15. Somnul de dinainte
  16. Ochii tãi
  17. Umbrele noptii
  18. Vâltoare
  19. Aproape
  20. Am nevoie de tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii