Adrian Furnicã

Un fel de fericire

Tristețea este tot un fel de fericire
Doar cã e întoarsã pe dos, ca o hainã
Pe care ai scos-o de pe tine
La repezealã, și ai tras și mânecile.
Lacrimile sunt un fel de râs
Dar pe invers și el, pentru cã și
Râsul e inversul țipãtului de
Durere care, privit în oglindã, ar putea fi
Un hohot nestãpânit.
Și așa mai departe, nici nu mai
Știi bine de care parte te afli
Pentru cã toate se amestecã în
Capul tãu și privite din
Perspectiva timpului, se amestecã
Una cu cealaltã, scoțând la ivealã
O indecizie în impresia pe care sã o ai
Când te gândești
Cum ai trãit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Hibernare
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Tu și restul lumii
  5. Lupta
  6. Mai stai…
  7. Dragostea ta
  8. Mãnunchiuri
  9. Minunea de a fi existat
  10. Peste tine
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Ai sã mã iubești?
  13. Captivã
  14. Adio, realitate
  15. Tristeți sublim uitate
  16. Am nevoie de tine
  17. În direcția ta
  18. Mirare
  19. Rãscruce
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii