Adrian Furnicã

Vâltoare

Stau pe trotuar
Pe o bancã
Și mã uit la tot ce trece
Cu vitezã prin fața mea,
Gânduri iuți,
Amintiri rebele,
Iubiri trecute,
Râsete moi,
Lacrimi umede sau
Uscate,
Vise diferite despre
Ce bine ar fi fost
Sau ce pãcat cã nu s-a
Întâmplat,
Coșmaruri,
Și toate se ciocnesc
Se întrec și se
Accidenteazã
Mortal.
Și uite așa am început sã zâmbesc
Relaxat și detașat de toate
Pentru cã am reușit sã ies
Din vâltoarea asta nebunã
Stând acum tolãnit,
Încãlzindu-mã la cãldura
Zâmbetului tãu
Și mulțumindu-ți
Cã m-ai ajutat sã trec
Strada.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Risipirea
  3. Pedeapsa
  4. Epilog
  5. Imaginea ta
  6. Împotriva mea
  7. Mai în interior
  8. Bun comun
  9. Dragoste de vânzare
  10. Într-o cutã
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Adio, realitate
  13. Tãcere
  14. Simțuri
  15. Șoapte
  16. Univers infinit de plăceri
  17. Senzații
  18. Mai… de tot
  19. Umbrele noptii
  20. Am plâns

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii