Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Inventar
  2. Biografie
  3. Am plâns
  4. Vise
  5. Disperare
  6. Decupaj
  7. Prea rece
  8. Imaginea ta
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Mecanism matematic și misogin
  11. Geometria iubirii
  12. Prezent prea simplu
  13. Cuvinte nerostite
  14. Metamorfoza
  15. Ai sã mã iubești?
  16. Mãnunchiuri
  17. Tristeți sublim uitate
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Licitație
  20. Noapte liniștitã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii