Adrian Furnicã

Fluturii

Odatã, mâna ta, mângâidu-mi pleoapele
A nãscut în luminã
O mulțime de fluturi
Gata sã-și ia zborul
Spre sufletul meu

Am sã-i încãlzesc cu speranța
Mea caldã în dorința de a-i pãstra
În viațã
Deși se anunțã frig
De când ai lãsat ușa deschisã
Și ai plecat

Îi vãd cã nu mai bat aerul
Cu aripile
Și nemișcarea lor
Îmi dã de gândit
Dacã nu cumva
Sufletul meu
Nu s-a transformat în
Insectar?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Senzații
  2. Minunea de a fi existat
  3. Umbrele noptii
  4. Mai în interior
  5. Într-o cutã
  6. Revelația
  7. Noi
  8. Cuvinte nerostite
  9. Cerc floral
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Șoapte
  12. Univers infinit de plăceri
  13. Bun comun
  14. Iubita mea
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Poate cine știe…
  17. În urma mea
  18. În spatele urechii
  19. Un fel de fericire
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii