Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am plâns
  2. Rotunjimile iubirii
  3. De ce-mi lipsești
  4. Regãsirea
  5. Mecanism matematic și misogin
  6. În spatele urechii
  7. Dorințe nemãrturisite
  8. Atingeri ireale
  9. Biografie
  10. N-aș fi crezut
  11. Șoapte
  12. Te simt în mine
  13. Împotriva mea
  14. Mi-e dor
  15. Univers infinit de plăceri
  16. Jocul
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Altfel, de ce?
  19. Lupta
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii