Adrian Furnicã

Umbrele noptii




..si apoi umbrele noptii
Au inceput sa sopteasca
Oprind cu trupurile lor de gind
Costructia timpului
Condamnind la moarte ceasurile
Cu secundarele lor cu tot
Si incremenind universul
Intr-un singur punct
In care nu mai contau decit
Suspinele
Iar cerul de cearceaf devenise
Stralucitor sub un tavan
Tacut si discret
Si doar curcubeul primului
Sarut
Si al ultimului oftat
Arata ca lumea
Inca
Exista
Chiar si fara dimensiune

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Noi
  2. Buze tari
  3. Vâltoare
  4. Mi-e dor
  5. Sãrutul încrâncenat și singur
  6. Eu-tu
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Din cauza ta
  9. Dorința
  10. Prezent prea simplu
  11. Poezie amarã
  12. Disperare
  13. Somnul tãu
  14. Vise
  15. Înãuntru fãrã de sfârșit
  16. Incertitudine
  17. Idei
  18. Într-o cutã
  19. Imaginea ta
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii