Adrian Furnicã

Grãdina cuvintelor

Am pândit câteva clipe
Grãdina cuvintelor
Iar când Argus a adormit îmbãtat
De parfumul gândurilor mele
Am scos din teacã limba mea
Cea ascuțitã
Și-am început sã secer în dreapta și-n stânga
Fãrã discernãmânt
Dar oboseala m-a cuprins repede
Și-a trebuit sã mã opresc
M-am întins pe jos, printre tãieturi
Și cãutând cu mâinile printre cadavre
Am gãsit cuvântul
Destin
Tãiat în douã
Pe care ți-l trimit sã-l oblojești
Totuși
Cu toatã dragostea
Pentru cã din pacate e al
Meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Vâltoare
  3. Metamorfoza
  4. Și ce dacã, iubito…
  5. Dorințe nemãrturisite
  6. Limbaj
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. Captivã
  9. Idei
  10. Întuneric
  11. Fluturii
  12. Acolo unde se termina iubirea
  13. Conținut
  14. Biografie
  15. Semnul tãu
  16. Licitație
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Licurici
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii