Adrian Furnicã

Grãdina cuvintelor

Am pândit câteva clipe
Grãdina cuvintelor
Iar când Argus a adormit îmbãtat
De parfumul gândurilor mele
Am scos din teacã limba mea
Cea ascuțitã
Și-am început sã secer în dreapta și-n stânga
Fãrã discernãmânt
Dar oboseala m-a cuprins repede
Și-a trebuit sã mã opresc
M-am întins pe jos, printre tãieturi
Și cãutând cu mâinile printre cadavre
Am gãsit cuvântul
Destin
Tãiat în douã
Pe care ți-l trimit sã-l oblojești
Totuși
Cu toatã dragostea
Pentru cã din pacate e al
Meu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pedeapsa
  2. Epilog
  3. Unde se termina iubirea
  4. Jocul
  5. Te simt în mine
  6. Identic cu tine
  7. Noi
  8. Cheia norocului
  9. Mã doare
  10. Vâltoare
  11. Mecanism matematic și misogin
  12. Toamna iubirii
  13. Risipirea
  14. Tristețe
  15. Prin mine
  16. Palidã mângâiere
  17. Mai… de tot
  18. Lucire clarã
  19. Cum te iubesc
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii