Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Indigestie
  3. Buza ta de sus
  4. Cheia norocului
  5. Nu te-am cunoscut niciodatã
  6. În urma mea
  7. Revelația
  8. În direcția ta
  9. Sentimente la întâmplare
  10. Toamna iubirii
  11. Trupurile viselor
  12. Bun comun
  13. Dorința
  14. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  15. Grãdina cuvintelor
  16. Cerc floral
  17. Am scris invers
  18. Unde se termina iubirea
  19. Vitrina sufletului tãu
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii