Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Incertitudine
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. În mine parte
  4. Trupurile viselor
  5. Altfel, de ce?
  6. Mi-e dor
  7. În aceeași direcție
  8. Grãdina cuvintelor
  9. Lupta
  10. Disperare
  11. Oarecum perfect
  12. Revelația
  13. Dorința
  14. Chinuitoare pãrere
  15. Lucire clarã
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Decupaj
  18. Noi
  19. Limbaj
  20. Încã te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii