Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Sãrutul încrâncenat și singur
  3. Cuvinte nerostite
  4. Incertitudine
  5. Mai în interior
  6. Buza ta de sus
  7. Tu și restul lumii
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Aproape
  10. Simțuri zdrențuite
  11. Altfel, de ce?
  12. Decupaj
  13. Jocul
  14. Am nevoie de tine
  15. Buze tari
  16. Disperare
  17. Dorința
  18. Geometria iubirii
  19. Când vei pleca
  20. Nu te-am cunoscut niciodatã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii