Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mai în interior
  2. Limbaj
  3. Bun comun
  4. Patã de culoare
  5. Revelația
  6. Aproape
  7. Din cauza ta
  8. Între douã bãtãi
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Prea rece
  11. Unde se termina iubirea
  12. Indigestie
  13. Zâmbet rece
  14. În urma mea
  15. Somnul tãu
  16. Dorințe nemãrturisite
  17. Vorbe
  18. Sfâșiere
  19. Oarecum perfect
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii