Adrian Furnicã

Mecanism matematic și misogin

Postat la 04 Septembrie, 2008 de Adrian Furnica

De fiecare datã când simt cã mã îndrãgostesc
Fug la bucãtãrie și-mi torn în cap un pahar cu apã
Rece.
Ce dacã mi se-ntâmplã prostia asta iarna?
Iar dupã ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mã liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasã
Mersul devine iar
Țanțoș și bãrbãtesc
Iar inima se transformã într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilitã.
Ce bine este sã mã mențin autoprogramat!
Dar dacã dupã atâta apã o sã încep
Sã ruginesc?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Mai… de tot
  2. Identic cu tine
  3. Poate cine știe…
  4. Grãdina cuvintelor
  5. Te simt în mine
  6. Licitație
  7. Noi
  8. Poezie amarã
  9. N-aș fi crezut
  10. Decupaj
  11. Umbrele noptii
  12. Licurici
  13. Risipirea
  14. Somnul de dinainte
  15. Prea rece
  16. Am scris invers
  17. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  18. Lupta
  19. Epilog
  20. Metamorfoza

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii