De ce-mi refuzi cu gându-n nori
Minciuna dulce a trasului de sfori ?

De ce e negru tot ce mã înconjoarã ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tãu
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mã lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târãsc într-o clisã
Murdarã
E așa o stare întunecatã
Pe care o simt cã mã apasã
Pe ceafã
Și nu mai știu dacã ce-mi urlã
În urechi e vuietul negru al
Crivãțului memoriei
Sau tacere deplinã a nenãscutelor
Idei
Sunt singur, învãluit în mantia
De cenușã a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipã de
Liniște ca sã pot sã-mi trãiesc
Mai profund
Tristețea.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Într-o cutã
2. Fluturii
3. Iubita mea
4. Sã mã sãruți
5. Captivã
6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
7. Cuvinte mai moi
8. Am scris invers
9. Conținut
10. Prin mine
11. Îmbrãcatã în luminã
12. Trupurile viselor
13. Decupaj
14. Simțuri zdrențuite
15. Chinuitoare pãrere
16. De ce-mi lipsești
17. Umbrele noptii
18. Ai sã mã iubești?
19. Ruga
20. Jocul