Ai râs
Și-n sunetul nebãnuit am auzit
Cum lumea mi s-a pus
La picioare
Și mi s-a dãruit cu tot ce are ea
Mai bun
Și mai frumos.

Mi-ai spus cã mã iubești
Și am simțit cum lumea mi-a intrat
În inimã
Fãcându-și loc
Lângã imaginea ta
De mult prinsã acolo
Între douã bãtãi.

Acolo de unde am aruncat în întuneric
Toate fuioarele de gând negru
Care rãmãseserã de la ultima
Moarte.

Și atunci când ai rostit
Numele meu
M-am înãlțat cãtre cer
Ca sã pot sã strig
Cât de mult te simt
În mine,
În fiecare ungher, în fiecare
Secundã.

Acum mã odihnesc
Ca sã pot sã încep sã te simt din nou
Cum îmi cuprinzi mintea
Și îmi îndemni simțurile
Sã râdã și ele în soarele
Pe care mi l-ai arãtat
Din nou și din nou și
Din nou.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Singur în mine
2. Tristeți sublim uitate
3. Prin mine
4. Somnul tãu
5. Idei
6. Poate cine știe…
7. Cum te visez?
8. Esti prea vie
9. Rãscruce
10. Geometria iubirii
11. Iubita mea
12. Eu-tu
13. Acolo unde se termina iubirea
14. Înãuntru fãrã de sfârșit
15. Nerostire
16. ????
17. Am sã plec din mine
18. Tu și restul lumii
19. Disperare
20. Umbrele noptii