Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Postat la 15 Mai, 2008 de Adrian Furnica

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Cadavrele cuvintelor
  2. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  3. O singurã ființã
  4. Cu o secundã mai târziu
  5. Șoapte
  6. Conținut
  7. Senzații
  8. Unde se termina iubirea
  9. Rãscruce
  10. Pedeapsa
  11. Împotriva mea
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Cu tine
  14. Semnul tãu
  15. Inventar
  16. Jocul
  17. Mai… de tot
  18. Nãpãdit
  19. Un fel de fericire
  20. Bun comun

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii