Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Neant
  2. Decupaj
  3. Buze tari
  4. Atât de departe
  5. Indigestie
  6. Eu-tu
  7. Acolo unde se termina iubirea
  8. Lupta
  9. Nãpãdit
  10. Tristețe
  11. Împotriva mea
  12. Cuvinte mai moi
  13. Ruga
  14. Vâltoare
  15. Umed și cald
  16. Sentimente la întâmplare
  17. Imaginea ta
  18. În urma mea
  19. Trupurile viselor
  20. Între douã bãtãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii