Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Ai sã mã iubești?
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Tãcere
  5. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  6. Univers infinit de plăceri
  7. Vorbe
  8. Nãpãdit
  9. Mai… de tot
  10. Nerostire
  11. Marginea existenței
  12. Licurici
  13. Patã de culoare
  14. Într-o cutã
  15. Pasiune
  16. Ruga
  17. Când vei pleca
  18. Pedeapsa
  19. Prea rece
  20. Somnul de dinainte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii