Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Din cauza ta
  2. Când vei pleca
  3. Vâltoare
  4. Tu și restul lumii
  5. Mi-e dor
  6. Noapte liniștitã
  7. Lupta
  8. Ai sã mã iubești?
  9. Somnul de dinainte
  10. Limbaj
  11. Înãuntru fãrã de sfârșit
  12. Semnul tãu
  13. Simțuri zdrențuite
  14. Și ce dacã, iubito…
  15. Suspinul
  16. Vitrina sufletului tãu
  17. Inventar
  18. Palidã mângâiere
  19. O mânã de sentimente
  20. Esti prea vie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii