Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Grãdina cuvintelor
  3. Nãpãdit
  4. Cu tine
  5. Metamorfoza
  6. Ruga
  7. Prin mine
  8. Nud îmbãtãtor
  9. Licurici
  10. Ochii tãi
  11. Poezie amarã
  12. Indigestie
  13. Limbaj
  14. Biografie
  15. Pedeapsa
  16. Bun comun
  17. Definitiv
  18. Sãrutul încrâncenat și singur
  19. Cautare
  20. Vâltoare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii