Adrian Furnicã

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un
Drum de searã
Dar parcã nu-mi era adresat
Și un gând de ducã
Dar parcã nu eram și eu
Într-însul
Apoi m-am uitat printre gene
Cãtre celãlalt colț și tot nu m-am
Zãrit nici cât o secundã

Dar lasã cã mã simt bine
Aici unde sunt
Dupã ureche,
Atârnat între douã șoapte
Și suspinându-ți mereu cât de mult
Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragostea ta
  2. Patã de culoare
  3. Epilog
  4. Metamorfoza
  5. Nerostire
  6. Poate cine știe…
  7. Mãnunchiuri
  8. O singurã ființã
  9. Atingeri ireale
  10. Lupta
  11. Vorbe
  12. Cerc floral
  13. Când vei pleca
  14. Geometria iubirii
  15. Bun comun
  16. Rãscruce
  17. Dragoste de vânzare
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Rotunjimile iubirii
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii