Adrian Furnicã

Te iubesc

Mã uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cãrora trebuie sã
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mã lovesc și îmi intrã
În urechi
În inimã și-n gând
Lãsându-mã, de multe ori, fãrã
Cunoștințã
La marginea puhoiului
Agãțat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apãrut, dintr-o greșealã, în
Calea mea, salvator
Și care mã mai ține în viațã
Fãrã sã ținã cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru cã sunt sigur cã fãrã el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecatã
A cuvintelor fãrã rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Sã trãiascã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  2. Ma uit in largul marii caprui
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Disperare
  5. Suspinul
  6. Nãpãdit
  7. Pedeapsa
  8. Metamorfoza
  9. Prin mine
  10. Cautare
  11. Mi-e dor
  12. Nud îmbãtãtor
  13. Încã o lacrimã...
  14. Unde se termina iubirea
  15. Cum te visez?
  16. Nerostire
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Mai… de tot
  19. Vitrina sufletului tãu
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii