Adrian Furnicã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor
Atât de tare încât
Sã te simt ca fãcând parte
Din mine
Ca sã fiu sigur cã nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Sã fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedã
Adapostitã de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit sã mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, dupã
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Cã am sã le aud de la tine

Apoi am bãut un strop de soare,
Am tras poarta dupã mine
Și am plecat acasã
Cã doar nu era sã înnoptez
În parcul de distracții.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Geometria iubirii
  2. Prezent prea simplu
  3. Dorințe nemãrturisite
  4. Umed și cald
  5. Nebun dupã tine
  6. Lucire clarã
  7. Somnul de dinainte
  8. Pasiune
  9. Oarecum perfect
  10. Și ce dacã, iubito…
  11. Ai sã mã iubești?
  12. Am sã plec din mine
  13. Cum te iubesc
  14. Zâmbet rece
  15. Nebãnuita neputințã
  16. Mai… de tot
  17. Imaginea ta
  18. Umbrele noptii
  19. Singur în mine
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii