Adrian Furnicã

Cu o secundã mai târziu

Sunt fericit când știu cã exiști
Și cã alerg dupã inima ta
Chiar dacã trãiesc cu o secundã
Mai târziu

Prins între douã fire de nisip
Ce se scurg, bãtând
Cu ritmul lor, eternitatea
Unei iubiri
Nenãscute
Îngân încet un bocet de dragoste
Ca sã conving timpul sã se mai
Strângã un pic
La umeri

Și mai știu cã, oricât de repede
Aș alerga sã te prind
Nu mã pot apropia de tine
Pentru cã ne desparte aceeași
Secundã nemiloasã
Ce nu-mi dã voie decât
Sã te știu.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Revelația
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. Licitație
  5. Prea rece
  6. Tu și restul lumii
  7. Poezie amarã
  8. Definitiv
  9. Tãcere
  10. Suspinul
  11. Umbrele noptii
  12. O picãturã din sufletul tãu
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Îmbrãcatã în luminã
  15. Mãnunchiuri
  16. Adio, realitate
  17. Un fel de fericire
  18. Nãpãdit
  19. Simțuri zdrențuite
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii